În 1857, România devenea prima ţară din lume care extrăgea petrol în scopuri comerciale şi în cantităţi importante.
În 1857, se deschide la Ploieşti, prima rafinărie de petrol de tip industrial, iar Bucureştiul devenea primul oraş din lume care folosea petrolul lampant pentru iluminatul public.
Producţia a început să crească rapid, de la 275 de tone în 1857 la peste 3.000 de tone în 1862, an în care funcţionau 58 de unităţi de distilare a ţiţeiului. O bună parte din petrol, brut sau prelucrat, lua calea Turciei, dar şi a Austriei, Franţei şi Angliei. Judeţele Buzău şi Dâmboviţa produc mai mult decât Prahova, dar Ploieştiul rămâne centrul economic al noii lumi. În 1894, România a ajuns la 87 de rafinării, dintre care 45 erau situate în Prahova.
Concomitent cu explozia producţiei au început să apară şi micii „magnaţi” ai lingourilor negre. Au existat două categorii de îmbogăţiţi;
Pe de o parte, era pătura de jos, pricopsită de pe urma redevenţei, care primea, după lege, 14% din valoarea ţiţeiului extras. Unii au ajuns atât de bogaţi încât nu mai ştiau ce să facă cu banii. „Radu Câmpeanu, de exemplu, încasa, în 1938, 1,2 milioane de lei zilnic, cât pentru cinci automobile Chevrolet. Radu Tudoran a scris chiar într-o carte, «Flăcările», că ţăranii din Buştenari şi-au pus faianţă în grajd la cai şi îi adăpau pe aceştia cu şampanie.”
Atât în Primul, cât şi în cel
de-al Doilea Război Mondial, zona petroliferă a Ploieştilor a fost vizată. Petrolul românesc a stat ca singură resursă la baza maşinilor germane, iar rafinăriile de la Ploieşti erau foarte cunoscute, au intrat în planurile de sabotaj ale Aliaţilor. Există şi faimoase bombardamente asupra regiunii petrolifere de la Ploieşti
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu